POLARIZÁȚIE s. f. stare a unui corp care prezintă polaritate (1); polarizare. ◊ stare a unui mediu ale cărui proprietăți sunt descrise local de mărimi vectoriale; (p. ext.) mărimea vectorială care descrie o astfel de stare. ♦ ă luminii = ansamblul fenomenelor legate de producerea și de efectele luminii polarizate. (< fr. polarisation) Vezi definitia »

BIBLIOFILÍE s.f. 1. Interes deosebit pentru cărți prețioase, frumoase și rare. 2. Ramură a bibliologiei care studiază cărțile sub raportul rarității sau al valorii lor artistice. [Pron. -bli-o-, gen. -iei. / cf. fr. bibliophilie]. Vezi definitia »

AGROPEDOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu aplicarea metodelor de sporire continuă a fertilității solurilor. [Gen. -iei. / < fr. agropédologie]. Vezi definitia »

EXPIRÁȚIE, expirații, s. f. Act fiziologic prin care se elimină din plămâni aerul inspirat; expirare. – Din fr. expiration, lat. expiratio. Vezi definitia »

GALERÍE s.f. 1. Formă de relief carstic reprezentată printr-o cavitate subterană, îngustă și alungită, săpată prin eroziune. ♦ Excavație minieră (în formă de tunel) executată pentru a permite accesul la un zăcământ. 2. Canal de legătură între două puncte ale unei lucrări hidroelectrice. 3. Muzeu, sală unde sunt expuse sculpturi, picturi sau alte obiecte de artă. 4. Ultimul balcon (cel mai de sus) al sălilor de spectacol. ♦ (Fam.) Spectatorii care stau la galerie; (p. ext.) publicul care participă la un meci, la un spectacol. ◊ A face galerie = a manifesta zgomotos la un spectacol. 5. Platformă de dimensiuni mici aflată la prora sau la pupa unei nave. [Gen. -iei. / cf. fr. galerie, lat. galeria, germ. Galerie]. Vezi definitia »