părínc s. m. – Mei. – Var. păring, părîng(ă). Lat. pānĭcum (Philippide, Principii, 17; Pușcariu 1269; Candrea-Dens., 1335; REW 6196), cf. it. panico, fr. panic. Vezi definitia »

bocánc (-ci), s.m. – Gheată rezistentă, botină. – Var. bocancă, bocînc(i), boconci. Mag. bakancs (Cihac, II, 483; Gáldi, Dict., 109). Se spune mai ales despre încălțămintea folosită în armată, fapt pentru care cuvîntul este cunoscut în toate regiunile. – Der. bocîncar, s.m. (cizmar). Vezi definitia »

junc (júnci), s. m. – Bou sau taur tînăr. – Mr. giuncu, megl. junc, istr. jungu. Lat. iŭvĕncus (Pușcariu 919; REW 4641; DAR), cf. it. giovenco, sicil., napol. jenku. – Der. juncă, s. f. (vacă tînără), care poate fi reprezentant al lat. iuvenca (Pușcariu 920; Candrea-Dens., 921); juncan, s. m. (junc mai mare), cu suf. -an. Cf. june, junice. Vezi definitia »

CIONC, CIOÁNCĂ, cionci, cioance, adj. (Reg.; despre oameni) Fără un braț; (despre animale) fără un corn; (despre obiecte) căruia îi lipsește o parte importantă. – Magh. csonka. Vezi definitia »

ornitorinc, ornitorinci s. m. (peior.) 1. femeie lipsită de orice farmec. 2. nevastă, soție. 3. pederast, homosexual. Vezi definitia »