APOFÍZĂ s. f. 1. proeminență a unui os. 2. umflătură la baza unei capsule. 3. ramură secundară a unei roci eruptive. 4. mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane și baza ei. (< fr. apophyse, gr. apophysis, excrescență) Vezi definitia »

COÁPSĂ, coapse, s. f. (La oameni) Parte a piciorului cuprinsă între șold și genunchi. ♦ (La animale) Partea superioară a membrelor posterioare, cuprinsă între crupă și gambă. – Lat. coxa. Vezi definitia »

BIURÉTĂ s.f. Tub de sticlă gradat, folosit la analiza volumetrică, la măsurarea volumului soluțiilor etc. [< fr. burette, rus. biuretka]. Vezi definitia »

SCLEROSFÉRĂ s. f. zonă externă a stratisferei în care rocile, sub acțiunea presiunii și a temperaturii, sunt casante la deformațiile tectonice. (< germ. Sklerosphäre) Vezi definitia »

hábă (-be), s. f. – (Trans. de Nord-Vest) Priveghere. Origine necunoscută. Vezi definitia »