ENUMERÁȚIE, enumerații, s. f. 1. Enumerare. 2. Figură de stil care constă în înșirarea unor argumente, fapte etc. privitoare la aceeași împrejurare sau temă. ♦ (Înv.) Parte a unui discurs care precedă perorația și în care autorul recapitulează argumentele expuse anterior. – Din fr. énumération, lat. enumeratio. Vezi definitia »

șerpoáie, șerpoáie și șerpói, s.f. (reg.) 1. șerpoaică. 2. (în forma: șârpoaie) funie groasă. Vezi definitia »

CARDIOPATÍE s. f. denumire generică a afecțiunilor cardiace. (< fr. cardiopathie) Vezi definitia »

PUTUROȘÍE, puturoșii, s. f. Puturoșenie (2). – Puturos + suf. -ie. Vezi definitia »

VITUPERÁȚIE s. f. vituperare. (< fr. vitupération) Vezi definitia »