Definita cuvantului ruptură
RUPTÚRĂ, ruptúri, s.f. ~ 2. ~; sfâșietură, gaură (într-un material țesut), spărtură, crăpătură (într-un corp tare). ~ 3. ~ ♦ Obiect de îmbrăcăminte foarte uzat. ♦ (Fig.) Cupola [tunului] miroase a pulbere și prin ea se jucau rupturi de nori de fum.
Sursa: DLRLC
Sursa: DLRLC
Cuvinte ce rimeaza cu ruptură
fașínă (fașíne), s. f. – Mănunchi de nuiele folosit la întărirea terasamentelor. Fr. faacine. Vezi definitia »
spărgătúră, spărgătúri, s.f. (înv.) spărtură, cioblitură, crăpătură, fisură, plesnitură. Vezi definitia »
TERMOLUMINESCÉNȚĂ s. f. Emisiune de radiații luminoase datorită încălzirii moderate a unui corp la o temperatură inferioară celei de incandescență. [Var.: termoluminiscénță s. f.] – Din fr. thermoluminescence. Vezi definitia »
APERTÚRĂ s. f. 1. deschizătură, orificiu. 2. grad de deschidere a canalului fonator în timpul emiterii unui fonem. 3. caracteristică a aparatelor microscopice, fotografice etc. dată de unghiul sub care se vede diamentrul primei lentile din punctul de intersecție al axei obiectivului cu planul acestuia. (< fr. aperture, lat. apertura) Vezi definitia »
CAPCANĂ (‹ tc.) s. f. 1. Dispozitiv pentru prinderea unor animale; cursă2 (1). 2. (FIZ.) C. magnetică = dispozitiv pentru crearea unui cîmp magnetic cu o anumită configurație, destinat izolării și menținerii plasmei într-un spațiu limitat. V. stelarator, tokamak. C. de vid = dispozitiv de construcție specială, încărcat cu azot și lichid și utilizat în instalațiile de vid pentru mărirea randamentului acestora. Vezi definitia »