ANÓMIC, -Ă adj. Referitor la anomie; neorganizat, dezorganizat. [< fr. anomique]. Vezi definitia »

APODÍCTIC, -Ă, apodictici, -e, adj. (Despre judecăți, demonstrații etc.) Care exprimă raporturi și legături necesare între lucruri sau fenomene și însușirile lor, care exclude posibilitatea unei opoziții; indiscutabil. – Fr. apodictique (lat. lit. apodicticus). Vezi definitia »

CENESTÉZIC, -Ă, cenestezici, -ce, adj. (Psih.) De cenestezie. – Din fr. cénesthésique. Vezi definitia »

VAMPÍRIC, -Ă adj. de vampir; (p. ext.) foarte crud. (< fr. vampirique) Vezi definitia »

scârbníc, -ă, adj. (înv.) care provoacă scârbă; dezgustător, grețos, respingător. Vezi definitia »