CĂRUȚĂRÍE s. f. 1. Meșteșugul de a face căruțe. 2. Atelier unde se construiesc căruțe. 3. (Colectiv) Unelte de căruțaș. – Căruță + suf. -ărie. Vezi definitia »

TROMBOPATÍE s. f. predispoziție de a face tromboză. (< fr. thrombopathie) Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, #s. f.# 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + #suf.# -ie.. Vezi definitia »

MERCEOLOGÍE s. f. disciplină care are ca obiect studiul mărfurilor. (< it. merceologia) Vezi definitia »

AGORAFOBÍE s. f. teamă patologică de spații largi, piețe etc. (< fr. agoraphobie) Vezi definitia »