CARNÉT, carnete, s. n. Caiețel de buzunar, uneori cu date și cu rubrici tipărite, pentru diferite însemnări. ♦ Act, document în formă de caiețel, care atestă apartenența posesorului la o organizatie politică, de masă etc. ◊ Carnet de muncă = document (în formă de caiețel) care cuprinde date privitoare la activitatea unei persoane (vechime în muncă, locul de muncă) și care servește acesteia pentru anumite drepturi (pensie, retribuție, concediu etc.); carte de muncă. – Din fr. carnet. Vezi definitia »

CUCONÉT, cuconeturi, s. n. (Fam.) (Mulțime de) cucoane (1), grup de doamne. [Var.: coconét s. n.] – Cucoană + suf. -et. Vezi definitia »

CONTRAEPÓLET, contraepoleți, s. m. (Ieșit din uz) Epolet fără franjuri. [Pr.: -tra-e-]. – Din fr. contre-épaulette. Vezi definitia »

swwet Vezi definitia »

ȚIGARÉT s. n. țigaretă (2). (< /port/țigaret) Vezi definitia »