schíngi (-iuri), s. n. – Tortură. Tc. (per.) iskence, șikence (Șeineanu, II, 318), cf. ngr. σϰεντζές. – Der. schingiui, vb. (a tortura; a mutila); schingiuitor, s. m. (călău, zbir). Vezi definitia »

PUNGÍ, pungesc, vb. IV. Tranz. 1. (În expr.) A-și pungi gura (sau buzele) = a-și strânge și a-și țuguia buzele. 2. (Înv.) A obține de la cineva bani prin mijloace incorecte. – Din pungă. Vezi definitia »

REBEGÍ, rebegesc, vb. IV. Intranz. A amorți, a îngheța de frig; a se zgribuli de frig. ♦ Refl. A slăbi, a arăta rău. – Din magh. rebegni „a tremura”. Vezi definitia »

ȘONTOROGÍ, șontorogesc, vb. IV. Intranz. și refl. A (se) ologi. – Din șontorog. Vezi definitia »

VARÉGI s. m. pl. Nume sub care erau cunoscuți normanzii de către slavii de răsărit, de bizantini și de arabi. – Din fr. Varègues. Vezi definitia »