(1)indexuri, s.n., (2) indecși, s.m. 1. S.n. Listă alfabetică sau de materii pusă la sfârșitul sau la începutul unei cărți sau apărută în volum separat, cuprinzând materiile, autorii sau cuvintele conținute în ea, cu indicarea paginilor (și a volumelor) unde se găsesc: indice (5).Index bibliografic = lucrare de îndrumare bibliografică, cuprinzând lista principalelor scrieri privitoare la problemă, însoțită uneori de adnotări asupra conținutului lor. Expr. A pune la index = a)a terece o carte în lista cărților interzise; b)fig. (fam.) a socoti, a tratape cineva ca nedemn, nevrednic sau primejdios. 2. S.m. Degetul arătător. – Din lat. fr. index. Vezi definitia »

STATORÍ, statoresc, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.) A stabili, a statornici (2), a hotărî. – Din stat³ (după datori). Vezi definitia »

DESCHIABURÍ, deschiaburésc, vb. IV. Tranz. (În trecut) A scoate pe cineva din rândul chiaburilor. – Des¹- + chiabur. Vezi definitia »

țâmporí, țâmpor, vb. IV (reg.) a afuma cu sulf butoiul. Vezi definitia »

ÎMPĂDURÍ, împăduresc, vb. IV. Tranz. A planta arbori pentru a forma o pădure. – În + pădure. Vezi definitia »