DIXTUÓR s.n. Compoziție muzicală pentru zece părți concertante. ♦ Ansamblu format din zece interpreți. [Pron. -tu-or. / < fr. dixtuor]. Vezi definitia »

GRAVÓR, gravori, s. m. Specialist în gravură, persoană care se ocupă cu gravura. – Din fr. graveur. Vezi definitia »

ÎNȚELINĂTÓR, înțelinători, s. m. Cel care lucrează cu sapa la înțelinarea grâului. – Din înțelina + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »

ARĂTĂTÓR, arătătoare, s. n. 1. Lamă îngustă (de la instrumentele de măsurat) care indică greutatea, direcția, timpul etc.; indicator. 2. Degetul al doilea de la mână (cu care se arată). ◊ (Adjectival) Deget arătător. – Din arăta + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »

CARACTERIZATÓR, -OÁRE adj. care caracterizează; caracterizant. (< fr. caractérisateur) Vezi definitia »