OSTIÓLĂ, ostiole, s. f. (Bot.) Orificiu în țesuturile epidermice ale plantelor care permite efectuarea schimburilor de gaze dintre spațiile intercelulare din frunze sau din tulpinile verzi și atmosferă. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. ostiole, lat. ostiolum. Vezi definitia »

ȚARIGRĂDEÁNCĂ, țarigrădence, s. f. (Înv.) Locuitoare a Țarigradului. – Țarigrădean + suf. -că. Vezi definitia »

LEUCÍNĂ s. f. aminoacid din splină, pancreas etc., omolog al glicocolului, indispensabil în nutriție. (< fr. leucine) Vezi definitia »

COÁMĂ, coame, s. f. 1. Păr lung (și stufos) care crește pe grumazul sau de-a lungul spinării unor animale. ◊ Păr lăsat să crească (excesiv de) lung pe capul unei persoane, mai ales al unui bărbat. ♦ Fig. Frunziș des din vârful coroanei arborilor. 2. Culme prelungită de deal sau de munte; creastă. 3. Partea de deasupra, orizontală, a unui zid. ♦ Linie de intersecție (orizontală sau oblică) a două versante de acoperiș. – Lat. coma. Vezi definitia »

SAXOTRÓMBĂ s. f. instrument de suflat, între goarnă și saxhorn, cu sunetul mai puțin dulce decât al cornului, în muzica militară și în fanfare. (< fr. saxotromba) Vezi definitia »