VOCÁLIC, -Ă adj. Referitor la vocale, al vocalelor. [Cf. it. vocalico, fr. vocalique]. Vezi definitia »

SINDIOTÁCTIC, -Ă, sindiotactici, -ce, adj. (Chim.; despre polimeri) Care are o structură spațială regulată, în ale cărui lanțuri macromoleculare succesiunea unităților structurale se repetă constant de-a lungul lanțului, în poziția alternantă. [Pr.: -di-o-] – Din fr. syndiotactique, engl. syndyotactic. Vezi definitia »

melíc s. n. – Inflamare a beregatei. – Var. malic. Origine îndoielnică. După Cihac, II, 514, din mag. mirigy „glandă”. În Munt. Vezi definitia »

TUTÚNIC, -Ă adj. De tutun; tabagic. [< tutun + -ic]. Vezi definitia »

NEFRÓTIC, -Ă adj. De natura nefrozei. [< fr. néphrotique]. Vezi definitia »