Definita cuvantului agrotehnică
AGROTÉHNICĂ s.f. Știință care studiază tehnica menținerii și creșterii fertilității solului arabil. ♦ Totalitatea procedeelor de cultură care se aplică unei plante. [< rus. agrotehnika, cf. gr. agros – ogor, techne – meșteșug].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu agrotehnică
CÓLNIȚĂ1, colnițe, s. f. (Reg.) Adăpost pentru oi sau pentru vite, construit din nuiele și acoperit cu paie; șură, șopron. – Din scr. kolnica. Vezi definitia »
suprafáță (-țe), s. f. Exterior, întindere. Traducere din lat. superficies sau din fr. surface, adaptat la față. – Der. superficial, adj., din fr. superficiel; superficialitate, s. f., din fr. superficialité. Vezi definitia »
TOXALBUMÍNĂ s. f. substanță albuminoidă toxică, din bacterii. (< fr. toxalbumine) Vezi definitia »
RÁBLĂ, rable, s. f. (Fam. și depr.) 1. Lucru vechi, uzat sau de calitate proastă; vechitură. 2. Animal bătrân și slab; gloabă. 3. Om îmbătrânit și sleit de puteri, ramolit. – Cf. bg. hrăbla „ceva care este spart, rupt, care are lipsuri etc.” Vezi definitia »
să conj. – 1. (Înv.) Dacă (funcție condițională); să ești tu (Coresi). – 2. Pentru a (indică finalitatea) unde-i mîța, să ne vadă? (Alecsandri). – 3. Semn al conjunctivului. – Mr., megl. să, si, istr. se. Lat. sῑ (Pușcariu 1491; Tiktin; V. Grecu, Arhivele Olteniei, IV, 18). Cu al doilea sens, se poate substitui prin ca să. Funcția condițională a dispărut în sec. XVII. Cf. săva. Vezi definitia »