RECRUDESCÉNȚĂ s.f. Înrăutățire, agravare, revenire mai acută a unei boli. ♦ (Fig.) Reluare mai intensă, creștere, întărire a unei activități, a unei stări etc. [< fr. recrudescence, cf. lat. recrudescere – a se întări]. Vezi definitia »

IDIOBOTÁNICĂ s. f. ramură a botanicii care studiază plantele considerate individual și nu fitocenologic. (< fr. idiobotanique) Vezi definitia »

AMORȚEÁLĂ, amorțeli, s. f. Stare de insensibilitate trecătoare a corpului sau a unei părți a corpului. – Din amorți + suf. -eală. Vezi definitia »

HÚLĂ s. f. mișcare ondulatorie a suprafeței mării, după, sau înaintea furtunii. (< fr. houle) Vezi definitia »

SEÍMĂ s.f. Fisură a copitei calului. [Pron. se-i-. / < fr. seime]. Vezi definitia »