CARÉTĂ s.f. Trăsură elegantă, închisă; cupeu. [Pl. -te, var. carâtă s.f. / < rus. kareta]. Vezi definitia »

LÁNDĂ s.f. (Geol.) Șes de pe țărmurile atlantice, format din nisipuri neproductive, fixe sau zburătoare. [< fr. lande, cf. celt. landa]. Vezi definitia »

GLANDÚLĂ s. f. glandă mică. (< fr. glandule) Vezi definitia »

OZÉNĂ, ozene, s. f. Inflamație cronică a mucoasei nazale, care duce la atrofia acesteia și la dispariția simțului mirosului. – Din fr. ozène. Vezi definitia »

PẤRPĂRIȚĂ, pârpărițe, s. f. 1. Mică piesă metalică fixată în piatra alergătoare de la moară, în care intră capătul de sus al fusului. 2. (Reg.) Cilindru care susține pietrele morii și care este pus în mișcare prin acțiunea roții cu măsele. 3. Gaură în mijlocul pietrei alergătoare de la moară, în care cad grăunțele din teică pentru a fi măcinate. 4. (Reg.) Teică (la moară). [Acc. și: pârpăríță] – Din sl. prŭprica, ucr. perepelyća. Vezi definitia »