PAROXÍSM s. n. 1. intensitate maximă a unei boli, a unui sentiment etc. ◊ surescitare, tulburare extremă. 2. intensificare bruscă a activității forțelor interioare ale Pământului, care duce la formarea munților și la modificări ale scoarței terestre. (< fr. paroxysme, germ. Paroxysmus, gr. paroxysmos) Vezi definitia »

TERMINÍSM s.n. (Fil.) Nominalism. [Cf. it. terminismo]. Vezi definitia »

ENTEROSPÁSM s.n. (Med.) Contractare spasmodică a intestinului. [< fr. entérospasme]. Vezi definitia »

NICTITROPÍSM s.n. (Biol.) Mișcare de închidere a frunzelor la întuneric. [< fr. nyctitropisme, cf. gr. nyx – noapte, tropein – a se întoarce]. Vezi definitia »

COSMOPOLITÍSM s. n. 1. concepție din epoca de criză a sclavagismului grec și roman care promova ideea „cetățeniei universale”. 2. concepție care propagă indiferența față de patrie, neîncrederea în capacitățile creatoare ale propriului popor, disprețul față de valorile culturii materiale și spirituale ale propriei națiuni, față de limba și tradițiile naționale progresiste. (< fr. cosmopolitisme, rus. kosmopolitizm) Vezi definitia »