MÁSCĂ s.f. 1. Față falsă de carton, de stofă etc. cu care își acoperă cineva figura (pentru a se deghiza). ♦ Figură de lemn cu care actorii antici de tragedie și de comedie își acopereau fața. 2. Persoană mascată. 3. (Fig.) Înfățișare, figură falsă; imagine convențională. ♦ Înfățișare a feței cauzată de un sentiment puternic; aspectul feței în anumite boli. 4. Machiaj. ♦ Preparat cosmetic care se aplică pe față pentru îngrijirea tenului. 5. Mască mortuară = mulaj în ghips al feței unui mort. 6. Dispozitiv, aparat care acoperă sau protejează corpul sau fața unui om, a unui animal etc.; adăpost individual pe câmpul de luptă. ♦ (La baraje) Ecran de etanșare. ◊ Mască de gaze = aparat aplicat etanș pe față pentru protecția împotriva gazelor de luptă. [Cf. fr. masque, germ. Maske, rus. maska]. Vezi definitia »

TREÁNȚĂ s. f. v. zdreanță. Vezi definitia »

DIRÉCTĂ s.f. Lovitură la box aplicată prin întinderea mâinii înainte. [Cf. fr. direct]. Vezi definitia »

TIFLOTÉHNICĂ s. f. ramură a tiflologiei care se ocupă cu problema materialelor didactice a aparatelor speciale pentru uzul nevăzătorilor. (< tiflo- + tehnică) Vezi definitia »

BILENTÍLĂ s.f. Sistem optic format din două semilentile, obținute prin secționarea în diametru a unei lentile convergente. [< bi- + lentilă]. Vezi definitia »