CIRCUMNUTÁȚIE s. f. mișcare elicoidală de creștere a extremităților unui ax vegetal (tulpină, rădăcină etc.). (< fr. circumnutation) Vezi definitia »

–PLEGÍE s.f. Element secund de compunere savantă cu sensul de „paralizie”. [< it. -plegia, fr. -plégie, cf. gr. plege – lovitură]. Vezi definitia »

INVOLÚȚIE s.f. 1. Transformare regresivă a unui organ sau organism. ♦ Revenire a unui organism la starea lui normală; situația unui organ întors înăuntru. 3. (Mat.) Transformare biunivocă a unei mulțimi în ea însăși; omografie reciprocă. 4. (Fil.) Trecerea de la eterogen la omogen, de la multiplu la unitate. 5. (Geol.) Ondulație a unor strate subțiri de sedimente sau roci detritice care apar sub influența acțiunii înghețului. [Gen. -iei, var. involuțiune s.f. / cf. fr. involution, lat. involutio]. Vezi definitia »

KINEZITERAPÍE s.f. v. chineziterapie. Vezi definitia »

SALPINGORAFÍE s. f. sutură a trompei uterine. (< fr. salpingorraphie) Vezi definitia »