ÓRGĂ s. f. 1. instrument muzical complex, cu claviatură, bazat pe un sistem de tuburi sonore, în care sunetele se produc prin trecerea unui curent de aer sub presiune. ♦ ~ de lumini = a) set de becuri diferit colorate, cu aprindere și intensitate comandate electronic. b) totalitatea dispozitivelor de comandă a aparatelor de iluminat într-o sală de spectacol, într-un platou de filmare sau de televiziune. 2. ~ geologică = ansamblu de coloane verticale în unele roci, prin fisurare. ◊ susținerea unei lucrări miniere subterane cu stâlpi așezați unul lângă altul. (< fr. orgue) Vezi definitia »

GRINDULÍȚĂ, grindulițe, s. f. Diminutiv al lui grindă; grinduță. – Grindă + suf. -uliță. Vezi definitia »

PROTROMBÍNĂ s. f. substanță inactivă din plasma sangvină care, sub influența trombochinazei, se transformă în trombină; trombogen. (< fr. prothrombine, engl. prothrombin) Vezi definitia »

STRATAGÉMĂ s. f. 1. manevră ingenioasă folosită în război pentru a înșela pe inamic. 2. șiretlic, vicleșug, tertip. (< fr. stratagème, lat., gr. stratagema) Vezi definitia »

umflătură, umflături s. f. vulvă. Vezi definitia »