PRIAPÉU, -ÉE I. adj. referitor la Priap; priapic. II. s. n. 1. formă de vers antic, considerat ca o juxtapoziție a două versuri. 2. poezie (antică) cu conținut obscen sau licențios. (< lat. priapeus) Vezi definitia »

CUTANÉU, -ÉE adj. cutanat. (< fr. cutené) Vezi definitia »

VINDERÉU, vinderei, s. m. Numele a două specii de șoimi mici; vinderel (Falco tinnunculus și vesperinus). [Var.: vindiréu s. m.] – Cf. magh. vándorsólyom. Vezi definitia »

TEMETÉU, temeteie, s. n. (Reg.) Cimitir. – Din magh. temetö. Vezi definitia »

meredéu (meredéie), s. n. – (Trans.) Plasă de pește. Mag. mereggyű (Drăganu, Dacor., VII, 137). Mai înainte, Tiktin și Candrea propuseseră mag. meritö „vas de scos apă”; iar Scriban, Arhiva, XXX, 282, un mag. merőedeny, din méritni „a scoate apă” și edény „vas”. Cf. sb. meredov „undiță”, care provine tot din mag. Vezi definitia »