pârpălátic, -ă, adj. (reg.) 1. care vorbește repede, pripit și în vârful limbii. 2. peltic. 3. care este foarte activ, care se agită mult și fără rost; pripit, zorit, iute. Vezi definitia »

TÂRZIÉLNIC, -Ă, târzielnici, -ce, adj. (Și substantivat) Care întârzie; fig. greoi, încet, leneș. [Pr.: -zi-el-) – Târziu + suf. -elnic. Vezi definitia »

ASTRÓFIC, -Ă adj. (despre versuri) care nu formează strofe. (< fr. astrophique) Vezi definitia »

NARÓDNIC, -Ă adj. Referitor la narodnicism, propriu narodnicismului; narodnicist. // s.m. și f. Adept al narodnicismului. [< rus. narodnik < narod – popor]. Vezi definitia »

CÉLTIC, -Ă, celtici, -ce, adj. Care aparține celților (1), privitor la celți; celt (2), galic². ◊ Limbi celtice = familie de limbi vorbite în antichitate (de vechii gali) și astăzi (de irlandezi, bretoni etc.), în vestul Europei. – Din fr. celtique. Vezi definitia »