IDIOȚÍE s. f. debilitate mintală congenitală maximă. ◊ (fam.) neghiobie, prostie, tâmpenie. (< fr. idiotie) Vezi definitia »

HIDROTIPÍE s.f. Procedeu de realizare a fotografiilor în culori, folosit mai ales la copierea filmelor cinematografice color cu matrițe în relief, cu ajutorul unor coloranți solubili în apă. [< fr. hydrotypie]. Vezi definitia »

HEMIPARACUZÍE s. f. paracuzie limitată la o ureche. (< fr. hémiparacousie) Vezi definitia »

ANEMOGAMÍE s. f. anemofilie. (< fr. anémogamie) Vezi definitia »

POLIFILOGENÍE s. f. filogenie din mai multe linii de descendenți. (< poli- + filogenie) Vezi definitia »