Definita cuvantului alternanță
ALTERNÁNȚĂ s.f. 1. Schimbare care se petrece alternativ, rând pe rând; alternare, perindare. 2. (Lingv.) Schimbare a sunetelor unui cuvânt sau a cuvintelor aparținând unei familii, cu ajutorul căreia se marchează diferența dintre formele gramaticale sau dintre derivate și cuvântul de bază. [< fr. alternance].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu alternanță
APERTÚRĂ, aperturi, s. f. 1. (Fon.) Grad de deschidere a canalului fonator în timpul emiterii sunetelor. 2. (Anat.) Grad de deschidere a unei cavități. 3. (Fot.) Unghiulație. – Din fr. aperture, it. apertura. Vezi definitia »
COȘĂRCÚȚĂ, coșărcuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui coșarcă. – Coșarcă + suf. -uță. Vezi definitia »
EXULTÁNȚĂ s. f. exultație. (< fr. exultance) Vezi definitia »
a se spăla pe picioare în damigeană expr (glum. – d. femei) a avea picioare foarte subțiri. Vezi definitia »
FORMALÍNĂ, formaline, s. f. (Farm.) Formol. – Din fr. formaline. Vezi definitia »