Definita cuvantului altitudine
ALTITÚDINE s.f. Înălțimea pe care o are un punct de pe Pământ în raport cu nivelul mării. ♦ Altitudinea unui astru = arcul de cerc vertical măsurat de la orizontul astronomic până la poziția astrului pe bolta cerească. [Cf. fr. altitude, lat. altitudo].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu altitudine
DILECȚIÚNE s.f. (Liv.) Dragoste tandră și pură. [< fr. dilection]. Vezi definitia »
CORAZIÚNE s. f. eroziune provocată de vânt și de nisipul ridicat de acesta. (< fr. corrasion) Vezi definitia »
ELIZIÚNE s.f. Suprimare a vocalei finale a unui cuvânt când cuvântul următor începe tot cu o vocală. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. élision, lat. elisio]. Vezi definitia »
spăioáne, spăioáne și spăióni, s.f. (înv. și reg.) soție de boier. Vezi definitia »
SUBTENSIÚNE, subtensiuni, s. f. 1. Tensiune electrică dintr-un circuit mai joasă decât o anumită tensiune considerată normală. 2. (Med.) Hipostensiune. [Pr.: -si-u-] – Sub1- + tensiune (după fr. sous-tension, germ. Unterspannung). Vezi definitia »