SÚMĂ, sume, s. f. 1. Rezultatul operației de adunare a unor numere, a unor cantități sau a unor lucruri de același fel; total. ◊ Sumă aritmetică = rezultatul adunării unui șir de numere luate în valoare absolută. Sumă algebrică = rezultatul adunării unor cantități de același fel, ținând seama de semnul lor. ♦ Cantitate totală, totalitate. Cantitate de bani. ◊ Expr. A-și face suma = a agonisi atât cât crede că îi trebuie. Număr (mare); mulțime, sumedenie. – Din lat. summa, pol. suma. Vezi definitia »

MOTORÍNĂ, motorine, s. f. Lichid vâscos obținut prin distilarea petrolului, a gudroanelor cărbunilor de pământ sau a unor produse sintetice, folosit drept combustibil la anumite motoare sau ca materie primă în industria chimică. – Din germ. Motorin. Vezi definitia »

MIORÍȚĂ, miorițe, s. f. Diminutiv al lui mioară; miorea. [Pr.: mi-o-] – Mioară + suf. -iță. Vezi definitia »

CARBOÁNȚĂ, carboanțe, s. f. Carboavă. – Din rus. karbovaneț. Vezi definitia »

CONTINÉNȚĂ, continențe, s. f. Reținere, abstinență, înfrânare; cumpătare. – Din fr. continence, lat. continentia. Vezi definitia »