ZBÂNȚUÍT¹ s. n. Zbânțuire; zbenguială. – V. zbânțui. Vezi definitia »

TOCĂNÍT, tocănituri, s. n. Faptul de a tocăni. – V. tocăni. Vezi definitia »

ȚINTUÍT, -Ă, țintuiți, -te, adj. 1. Bătut, prins în cuie sau în ținte; (despre încălțăminte) cu ținte pe talpă. ♦ Fig. Nemișcat, înțepenit, pironit (din cauza unei stări sufletești sau a unei emoții puternice). 2. Împodobit cu ținte, țintat; p. ext. împodobit cu pietre scumpe. – V. țintui. Vezi definitia »

PERLÍT s.n. Rocă magmatică sticloasă, formată în mediu subacvatic. [< germ. Perlit, fr. perlite]. Vezi definitia »

ODOROGÍT, -Ă, odorogiți, -te, adj. V. hodorogit. Vezi definitia »