HOLOPATÍE s. f. 1. stare patologică generală exteriorizată prin modificări locale. 2. teorie potrivit căreia orice tulburare sau boală este consecința unei stări patologice generale. (< fr. holopathie) Vezi definitia »

HEMATOSCOPÍE s.f. Examinare a sângelui. [Gen. -iei. / < fr. hématoscopie]. Vezi definitia »

DESCONSIDERÁȚIE, desconsiderații, s. f. Desconsiderare. [Var.: desconsiderațiúne s. f.] – După fr. déconsidération. Vezi definitia »

șandrabulíe, șandrabulíi, s.f. (reg.) casă în care locuiesc țiganii. Vezi definitia »

PIEMÍE s.f. (Med.) Infecție generală a organismului caracterizată prin supurații, în viscere, în cavitățile seroase și în țesutul conjunctiv. [Gen. -iei, var. pioemie s.f. / < fr. pyhémie, cf. gr. pyon – puroi, haima – sânge]. Vezi definitia »