ANTROPOLOGÍE s.f. 1. Învățătură despre om. 2. Știință care studiază apariția omului și a raselor umane, evoluția biologică a omului. ◊ Antropologie filozofică = ramură a filozofiei care studiază esența și perspectivele omului; concepție despre om; antropologie socială și culturală = disciplină care studiază omul în ambianța socială, economică și culturală. [< fr. anthropologie, it. antropologia, cf. gr. anthropos – om, logos – studiu]. Vezi definitia »

torcăríe, torcăríi, s.f. (reg.) 1. meseria torcătoarei. 2. șezătoare unde se toarce. Vezi definitia »

HIPERPLAZÍE, creșterea de volum a unui țesut, sau a unui organ prin proliferarea (înmulțirea) elementelor celulare constitutive; rar este fiziologică, compensatorie; apare, de regulă, patologic, producând tumori: hiperplazie adenomatoasă, sau simplă; hiperplazie glandulo-chistică a mucoasei uterine (v. metropatia hemoragică). Hiperplazia poate fi congenitală (hiperplazia rinichiului, timusului, tiroidei) sau câștigată, provocată de diferite boli (ale sistemului hematopoetic, ficatului, splinei, ganglionilor limfatici). Tratamentul hiperplaziei este cauzal. Vezi definitia »

MINUTERÍE s.f. Aparatura acului care arată minutele la un ceasornic. [Gen. -iei. / < fr. minuterie]. Vezi definitia »

ERITROMELÍE s. f. boală cronică a pielii la nivelul extremităților corpului. (< fr. érythromélie) Vezi definitia »