BIÉ s.n. (Franțuzism) Linie, sens, direcție oblică, oblicitate. ◊ În bie = oblic ; (fig.) într-un mod indirect, pieziș, pe ocolite. {Pron. bi-e, var. bieu s.n. / < fr. biais]. Vezi definitia »

CAVITAȚIE s. f. fenomen constând în producerea într-un curent de lichid a unui vid parțial, datorită schimbării stării de agregare, care provoacă izbituri în pereții conductei prin care circulă lichidul. (< fr. cavitation) Vezi definitia »

PENALIZÁȚIE s.f. (Rar) Penalizare. [Gen. -iei. / cf. fr. pénalisation]. Vezi definitia »

HIEROGRAFÍE s. f. descriere comparativă a religiilor. (< fr. hiérographie) Vezi definitia »

CÂRCÉIE, cârceie, s. f. Piesă de lemn sau de fier de la car, cu care se leagă tânjala de proțap (când se înjugă patru boi). – Et. nec. Vezi definitia »