ECLATÓR s.n. Aparat care produce scânteia electrică la aparatele de telegrafie fără fir. [< fr. éclateur]. Vezi definitia »

învrăjmășitór, învrăjmășitoáre, adj. (pop.) care învrăjmășește (dușmănește, învrăjbește). Vezi definitia »

IMOBILIZATÓR, imobilizatoare, s. n. Dispozitiv electronic antifurt, care anulează anumite funcții ale motorului unui autovehicul, făcând astfel imposibilă pornirea neautorizată a acestuia. – Din engl. immobilizer. Vezi definitia »

EDIFICATÓR, -OÁRE, edificatori, -oare, adj. Care edifică (2), care lămurește în mod convingător. – Din fr. édificateur, lat. aedificator, -oris. Vezi definitia »

SUPERVIZÓR I. s. n. program de control care supraveghează activitatea unui sistem de calcul; monitor² (3). II. s. m. f. cel însărcinat cu supravegherea artistică a unei înregistrări. (< engl. supervizor, fr. superviseur) Vezi definitia »