ILUZIONÍSM s. n. 1. profesiunea iluzionistului. ◊ prestidigitație. 2. (în artele plastice) ansamblu de procedee tehnice care urmăresc să creeze iluzia realității. 3. tendință psihologică de a explica un fenomen prin iluziile pe care acesta le provoacă. (< fr. illusionnisme) Vezi definitia »

TRICROÍSM s. n. (fiz.) fenomen produs de un corp care prezintă trei culori distribuite diferit. (< fr. trichroïsme) Vezi definitia »

ZOOMAGNETÍSM s.n. Magnetism animal. (din fr. zoomagnétisme) Vezi definitia »

OLIMPIANÍSM s. n. (Livr.) Caracter olimpian, atitudine olimpiană. [Pr.: -pi-a-] – Olimpian + suf. -ism. Vezi definitia »

PRAGMATÍSM s.n. Curent filozofic de factură idealist-subiectivistă, răspândit mai ales în S.U.A., care neagă adevărul obiectiv proclamând drept unic criteriu al adevărului numai ceea ce este util și avantajos. [Cf. fr. pragmatisme]. Vezi definitia »