ÎNCÉT, ÎNCEÁTĂ, înceți, -te, adj., adv. 1. Adj. Fără viteză; liniștit, lin, domol. ♦ (Despre oameni) Care reacționează cu întârziere, care face ceva în ritm lent. ♦ (Despre judecată, gândire) Care raționează cu greutate; greoi. 2. Adj. (Despre sunete, melodii etc.) Cu intensitate scăzută, abia auzit. 3. Adv. Fără grabă, domol, binișor, alene; lin, pe nesimțite. ◊ Expr. (Încetul) cu încetul sau încet-încet = puțin câte puțin, treptat, cu timpul. ♦ (Cu valoare de interjecție) Binișor! nu așa tare!; fără zgomot! 4. Adv. Cu glas coborât; molcom, potolit. – Lat. qu(i)etus. Vezi definitia »

DECIMOLÉT s. n. (muz.) diviziune ritmică specială din zece note de durată egală cu aceea a opt note obișnuite. (< it. decimoletto) Vezi definitia »

APRÉT s. n. preparat la tratarea țesăturilor și fibrelor textile pentru a le da anumite calități; scrobeală. (< fr. apprêt) Vezi definitia »

LANCHENÉT s. m. infanterist german din sec. XV-XVI. (< fr. lansquenet, germ. Lanskenecht) Vezi definitia »

incomplet, o informatie incompleta Vezi definitia »