HEMATOSPECTROSCOPÍE s.f. Examinare a sângelui cu ajutorul spectroscopului. [Gen. -iei. / < fr. hématospectroscopie]. Vezi definitia »

MICROFONÍE s. f. 1. reacție care se produce între un microfon în funcțiune și difuzoarele sale atunci când amplificatorul întrece ca volum o anumită limită. ◊ fenomen care are loc atunci când la condensatorul variabil al unui radioreceptor nu funcționează bine în gama de unde scurte. 2. slăbire a vocii. (< fr. microphonie) Vezi definitia »

ARHIERÍE, arhierii, s. f. 1. Rangul de arhiereu. 2. Eparhie condusă de un arhiereu. 3. Reședință a unui arhiereu. [Pr.: -hi-e-] – Ngr. arhieria. Vezi definitia »

COMPLICÁȚIE s. f. 1. faptul de a (se) complica; stare complicată; încurcătură. 2. agravare a unei boli prin apariția unor noi stări patologice. (< fr. complication, lat. complicatio) Vezi definitia »

DESMOPATÍE s.f. (Med.) Boală a ligamentelor. [Gen. -iei, var. dezmopatie s.f. / < fr. desmopathie, cf. gr. desmos – ligament, pathos – boală]. Vezi definitia »