SUBSTITÚT s. m. 1. cel care ține locul titularului. ◊ ceea ce ține locul unui lucru, care i se substituie. 2. produs industrial care înlocuiește un produs mai vechi. 3. element lingvistic care poate înlocui, în aceleași condiții gramaticale, un alt element lingvistic; substituent (2). (< fr. substitut, lat. substitutus) Vezi definitia »

netemút, -ă, adj. (reg.; înv.) curajos, îndrăzneț; viteaz. Vezi definitia »

bíne crescút (dezvoltat bine) adv. + adj. (aluat ~) Vezi definitia »

NEÎNCEPÚT, -Ă, neîncepuți, -te, adj. Care nu este (încă) început, folosit. ◊ Apă neîncepută = apă luată din fântână sau de la izvor dimineața, înainte de a mai fi luat și alții în ziua aceea, căreia în descântece i se atribuie puteri miraculoase. – Ne- + început. Vezi definitia »

CRENOTERAPEÚT, crenoterapeuți, s. m. Medic specialist în crenoterapie. [Pr.: -pe-ut] – Din fr. crénothérapeute. Vezi definitia »