PATINÁ¹ vb. intr. 1. a se deplasa cu patinele. 2. (despre vehicule) a nu putea înainta pe un teren alunecos, roțile învârtindu-se pe loc. ◊ (tehn.) a aluneca pe o pistă de ghidare. (< fr. patiner) Vezi definitia »

BAHNA, com. în jud. Neamț; 4.275 loc. (1991). Vezi definitia »

îndărăgăná, îndărăgănéz, vb. I (reg., înv.) a abate pe cineva de la o hotărâre, a-l face să dea îndărăt. Vezi definitia »

CULMINÁ vb. I. intr. (Despre un astru) A trece la meridian, a atinge cea mai mare înălțime în drumul său pe bolta cerească. ♦ (Fig.) A atinge cea mai mare înălțime, cel mai înalt stadiu; a ajunge, a fi la apogeu. [< fr. culminer, cf. it., lat.bis. culminare]. Vezi definitia »

DEMISIONÁ vb. intr. a-și da demisia. (< fr. démissionner) Vezi definitia »