CORECTOPÍE s. f. anomalie a poziției pupilei nesituată în centrul irisului. (< fr. corectopie) Vezi definitia »

HIMENOLOGÍE s. f. disciplină care studiază membranele organice. (< engl. hymenology) Vezi definitia »

FÚNCȚIE s.f. 1. Activitate dusă de cineva pentru a se achita de obligațiile impuse de serviciul pe care îl are; însărcinare, sarcină; slujbă. 2. Rol sintactic pe care îl îndeplinește un cuvânt în propoziție. ♦ (Log.) Operație care prin aplicare asupra unui argument îi conferă acestuia o valoare corespunzătoare. 3. Activitatea proprie a organelor unei ființe (animale sau vegetale). 4. Totalitatea proprietăților chimice comune ale unei substanțe organice, determinate de prezența aceluiași radical organic în moleculă. 5. (Mat.) Mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile. 6. A fi în funcție de... = a depinde de... [Var. funcțiune s.f. / cf. lat. functio, it. funzione, fr. fonction]. Vezi definitia »

ECLAMPSÍE s.f. Boală care se manifestă la lăuze și la gravide prin pierderea cunoștinței, crampe și spasme violente. ◊ Eclampsie puerilă = boală care se manifestă la copii datorită unei tulburări a glandei tiroide. [Gen. -iei. / < fr. éclampsie, cf. gr. eklampsis]. Vezi definitia »

POLENIZÁȚIE s.f. Polenizare. [Gen. -iei, var. polinizație s.f. / cf. fr. pollinisation]. Vezi definitia »