vânătoríe (rar) s. f., art. vânătoría, g.-d. vânătoríi, art. vânatoríei Vezi definitia »

ORGANOGRAFÍE s.f. 1. Ramură a zoologiei și a botanicii care se ocupă cu descrierea organelor animalelor și ale vegetalelor. 2. Descrierea amănunțită a părților unui instrument muzical și a modului de funcționare a acestuia. [Gen. -iei. / < fr. organographie]. Vezi definitia »

SARCOLOGÍE s. f. Parte a anatomiei care se ocupă cu studierea mușchilor; miologie. – Din fr. sarcologie. Vezi definitia »

RADIOSCOPÍE s. f. examinare vizuală a unui corp opac prin proiectare pe un ecran fluorescent a unui fascicul de raze X care străbat acel corp. ◊ imaginea obținută. (< fr. radioscopie) Vezi definitia »

jugléie s.n. pl. (reg.) picioarele de la genunchi în jos (lungi și descoperite). Vezi definitia »