CASÁȚIE s. f. Organ judecătoresc suprem, care are dreptul, în unele state, să caseze o sentință pronunțată de organele judecătorești de grad inferior. – Din fr. cassation. Vezi definitia »

CICLOFRENÍE s. f. tulburare psihică cu caracter reversibil periodic, afectiv. (< fr. cyclophrénie) Vezi definitia »

RADIOASTRONOMÍE s. f. ramură a astronomiei care studiază obiectele cerești ce emit sau reflectă radiounde. (< fr. radioastronomie) Vezi definitia »

CRÍPTIE s.f. (Ant.) Probă de inițiere cu care se încheia educația spartană. ♦ Expediție nocturnă de asasinare în masă a iloților, care însoțea această probă. [< fr. cryptie}. Vezi definitia »

PALEOGEOGRAFÍE s. f. știință care studiază reconstituirea continentelor și oceanelor în decursul istoriei geologice a Pământului. (< fr. paléogéographie) Vezi definitia »