DOTAȚIÚNE s.f. v. dotație. Vezi definitia »

AȚÍNE, ațín, vb. III. Refl. 1. A sta în calea cuiva, a pândi trecerea cuiva. ◊ Tranz. Calea mândrei aținui, O floricică de-i cerui (TEODORESCU). ♦ (Rar) A se ține după cineva; a urmări. 2. A fi sau a sta gata (pentru a prinde ceva care încearcă să scape); a băga bine de seamă. Grăunțele pocnesc și sar înflorite, albe. Băieții s-ațin să le prindă (VLAHUȚĂ). ◊ Expr. Aține-te! = fii gata! ține-te bine! [Var.: ațineá vb. II] – Lat. *attenere (= attinere). Vezi definitia »

CONTRADISTORSIÚNE s. f. (electr.; impr.) corecție a unei distorsiuni. (< contra¹- + distorsiune) Vezi definitia »

CONVENȚIÚNE s. f. v. convenție. Vezi definitia »

COLUZIÚNE s.f. (Rar) Înțelegere secretă între două părți, două persoane etc. în prejudiciul unei a treia. [Cf. lat. collusio, fr. collusion]. Vezi definitia »