TETRACLORÚRĂ s. f. combinație a clorului cu un element tetravalent. ♦ ~ de carbon = compus organic lichid, incolor, cu miros plăcut, în unele aparate de stins incendiile, ca solvent neinflamabil, la fabricarea lacurilor, a insecticidelor etc. (< fr. tétrachlorure) Vezi definitia »

CÁNDELĂ s.f. unitate de măsură a intensității luminoase, a 60-a parte din intensitatea luminoasă a unui cm² de corp absolut negru la temperatura de solidificare a platinei. (< fr., lat. candela) Vezi definitia »

CETÓZĂ s. f. 1. monozaharid care conține o grupare cetonică în moleculă. 2. stare patologică datorată unui exces de cetonă în organism. (< fr. cétose) Vezi definitia »

SUTÁNĂ s. f. haină preoțească lungă, încheiată cu nasturi de sus până jos; anteriu. (< fr. soutane) Vezi definitia »

CATODOLUMINISCENȚĂ (‹ fr.) s. f. Luminiscență prezentată de unele substanțe în urma bombardării cu electroni. Vezi definitia »