EXORTÁȚIE, exortații, s. f. (Livr.) Cuvântare, discurs prin care se urmărește stârnirea unor sentimente, dezlănțuirea unor acțiuni etc.; încurajare, îndemn, imbold, înflăcărare, exortare. – Din lat. exhortatio, fr. exhortation. Vezi definitia »

propiețíe, propiețíi, s.f. (înv.) 1. ocrotire, protecție. 2. prietenie, familiaritate. Vezi definitia »

CAROTENEMÍE s. f. prezența carotenului în sânge. (< fr. caroténemie) Vezi definitia »

CHIROMANȚÍE s.f. Pretinsă putere de ghicire a viitorului cuiva după liniile palmei. [Gen. -iei. / < it. chiromanzia, cf. gr. cheir – mână, manteia – prevestire]. Vezi definitia »

pîlnie (pấlnii), s. f. – 1. Leică. – 2. Pavilion al instrumentelor muzicale de suflat. Sl. plŭniti „a umple” (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 241; Tiktin), cf. bg. pălno „plin”, pălnenie „umflare”. Vezi definitia »