BĂRBUȘOÁRĂ, bărbușoare, s. f. 1. (Rar) Diminutiv al lui barbă; bărbuță. 2. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene plăcut mirositoare; micsandră-sălbatică (Erysimum repandum). ◊ Compus: bărbușoară-de-munte = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunzele bazale dispuse în rozetă, cu flori mici, albe sau gălbui; tunicea (Arabis turrita). 3. (Reg.) Crușățea (Barbarea vulgaris). – Barbă + suf. -ușoară. Vezi definitia »

CREMALIÉRĂ s.f. Bară dințată care se angrenează cu o roată dințată, folosită la cricuri, la mașini-unelte etc. [Pron. -li-e-. / < fr. crémaillère]. Vezi definitia »

PREDÉLĂ s.f. Compartiment inferior al unui tablou, reprezentând scene în legătură cu subiectul principal din tablou. [< it. predella, cf. fr. prédelle]. Vezi definitia »

scăzálcă s.f. (înv.) bețișor cu care se se arată ceva la hartă, la tablă, pe un panou. Vezi definitia »

fanerofítă s. f., g.-d. art. fanerofítei; pl. fanerofíte Vezi definitia »