CANONIÉRĂ, canoniere, s. f. Navă mică de război, folosită la patrulare, escortare, servicii de pază etc. a coastelor și a fluviilor. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. canonnière. Vezi definitia »

ZACEÁLĂ, zacéle, s. f. Evanghelie, evangheliar; verset din evanghelie care se citește la o slujbă. [g.-d. art. zacélei] (din sl. začalo) [morf. DOOM] Vezi definitia »

sómină, sómini, s.f. (reg.) 1. par care se așază orizontal pe furci, pentru a forma pătulul de fân. 2. bârnă mai subțire de care se leagă lanțul căldării la cuptor. 3. bârnă lungă care unește căpriorii casei. 4. (în forma: sumină) parte a podului unei case construită pe capetele ieșite în afară ale grinzilor. 5. scobitură în malul unei ape, unde stau peștii. 6. ascunzătoare, gaură de șobolan, de cârtiță etc. Vezi definitia »

UMBRÉLĂ, umbrele, s. f. Obiect alcătuit dintr-o pânză care se poate strânge sau întinde (în forma unei calote sferice) prin intermediul unor spițe metalice fixate radial pe un baston, destinat să apere de ploaie sau de soare. – Din fr. ombrelle (după umbră). Vezi definitia »

PIONEFRÍTĂ s.f. (Med.) Nefrită purulentă. [< fr. pyonéphrite]. Vezi definitia »