gúmă (gúme), s. f. – 1. Substanță vîscoasă folosită în industrie. – 2. Radieră. – Var. gomă. Lat. (germ.) gummi (sec. XIX). – Var., din fr. gomme, este înv. cu uzul său general, și se păstrează cu sensul de „afectare, pedanterie”, de asemenea propriu fr. – Der. gomos, s. m., din fr. gommeux; guma, vb., din fr. gommer; gumos, adj., din fr.; gumilastic, s. n. (cauciuc), din ngr. γόμμαλάστιχα. Vezi definitia »

CULÍSĂ s.f. 1. Parte a scenei situată înapoia decorurilor. ♦ (Fig.; la pl.) Ceea ce se ascunde înapoia unui fapt, unui eveniment; dedesubturile unei situații. 2. Scobitură dreaptă în care alunecă o piesă mobilă; ghidaj; (p. ext.) piesă care alunecă de-a lungul acestei scobituri. ♦ Partea mobilă a unui instrument de suflat din alamă. [< fr. coulisse]. Vezi definitia »

TRIPLÉTĂ, triplete, s. f. 1. Bicicletă cu trei locuri. 2. Grup de trei jucători care fac parte din înaintarea (sau apărarea) unei echipe sportive. – Din fr. triplette. Vezi definitia »

ANEMOFÍLĂ, anemofile, s.f. – V. anemofil [DEX'98] Vezi definitia »

FELIOÁRĂ, felioare, s. f. Diminutiv al lui felie; feliuță. [Pr.: -li-oa-] – Felie + suf. -ioară. Vezi definitia »