EPIPLÓN, epiploane, s. n. Ligament peritoneal care unește viscerele, permițându-le o mișcare limitată. – Din fr. épiploon. Vezi definitia »

OXITÓN, oxitoane, s. n. Cuvânt care are accentul pe ultima silabă. – Fr. oxyton (<gr.). Vezi definitia »

ANTIMEZÓN s.m. Antiparticulă a mezonului. [< fr. antiméson]. Vezi definitia »

PRÍON, prioni, s.m. 1. Proteină infecțioasă. 2. Agent infecțios subviral, cu greutatea moleculară de 27.000-30.000, unic în felul lui, rezistent la toate procesele de inactivare care degradează acizii nucleici (căldura, razele UV, radiațiile ionizante). Vezi definitia »

OZÓN s. n. Corp gazos de culoare albăstruie, cu miros caracteristic, a cărui moleculă se compune din trei atomi de oxigen, care se găsește în natură sau se poate obține prin descărcări electrice în aer și este folosit ca antiseptic și la sinteze organice. – Din fr. ozone. Vezi definitia »