Definita cuvantului anomie
ANOMÍE1 s.f. Lipsă a autorității sau a normelor referitoare la valorile morale; dezorganizare, lipsă de legi. [< fr. anomie, cf. gr. a – fără, nomos – lege].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu anomie
PARODONTOMETRÍE, parodontometrii, s. f. (Med.) Măsurare a pungilor gingivale, a retracției și a mobilității dinților; diagramă a datelor obținute prin această măsurare. – Din fr. parodontométrie. Vezi definitia »
ALOPECÍE s. f. cădere prematură a părului (de pe cap); chelie. (< fr. alopécie, lat. alopecia, gr. alopekeia) Vezi definitia »
EBULÍȚIE s. f. 1. fierbere. 2. (fig.) agitație, efervescență. (< fr. ébullition, lat. ebullitio) Vezi definitia »
CRIMINOLOGÍE s. f. Știință care studiază criminalitatea, cauzele ei și găsirea metodelor pentru prevenirea și combaterea ei. – Din fr. criminologie. Vezi definitia »
INTROSPÉCȚIE s. f. observare subiectivă a fenomenelor propriei conștiințe; autoobservare, autoanaliză. ◊ studiu psihologic bazat pe această metodă. (< fr. introspection) Vezi definitia »