ÎNCORPORÁȚIE s.f. 1. Încorporare. 2. Construcție gramaticală specifică unor limbi, constând în aceea că se include complementul în verb, sudându-se cu el și dând naștere unui nou cuvânt compus. [Gen. -iei, var. incorporație, incorporațiune. / < fr. incorporation]. Vezi definitia »

CARTUȘERÍE s. f. secție într-un arsenal unde se fabrică și se depozitează cartușele. (< fr. cartoucherie) Vezi definitia »

CITÁȚIE s.f. Invitație oficială scrisă, prin care cineva este chemat să se prezinte înaintea unei instanțe judecătorești; (p. ext.) hârtie oficială care cuprinde această invitație. [Gen. -iei, var. citațiune s.f. / < lat. citatio, it. citazione, cf. fr. citation]. Vezi definitia »

DINOFOBÍE s. f. teamă patologică de vertij. (< fr. dinophobie) Vezi definitia »

SPECIFICÁȚIE s. f. specificare. ◊ definire a caracteristicilor cărora trebuie să le răspundă o instalație, o construcție, un produs etc. (< fr. spécification, lat. specificatio) Vezi definitia »