Definita cuvantului anominație
ANOMINÁȚIE s.f. (Lit.) Figură de stil care constă în repetarea unui nume propriu, de obicei de persoană, prin apelativul din care provine prin antonomază. [< fr. annomination, cf. lat. ad – lângă, nominare – a numi].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu anominație
țuvioáie, țuviói, s.f. (reg.) fluier mic, ciobănesc. Vezi definitia »
SUPERSTITIE, sa crezi in insinuarile si in vicleniile vrajmasului spetei omenesti; aceasta notiune cuprinde deci toate invocatiile, cantecele, exorcismele, toate incalcarile vrajitoresti, pacatele, delictele. Vezi definitia »
NICTALGÍE s. f. durere de cap numai noaptea, în timpul somnului. (< fr. nyctalgie) Vezi definitia »
READMÍSIE s.f. Nouă admisiune, readmitere. [Pron. re-ad-, gen. -iei, var. readmisiune s.f. / cf. fr. réadmission]. Vezi definitia »
RESTRÍCȚIE, restricții, s. f. Măsură care limitează, îngrădește un drept, o libertate etc. ◊ Loc. adv. Fără restricție = fără rezerve; pe deplin. [Var.: restricțiúne s. f.] – Din fr. restriction, lat. restrictio, -onis. Vezi definitia »