TENDÍNȚĂ, tendințe, s. f. 1. Dispoziție firească pentru ceva, înclinare, năzuință; pornire, acțiune conștientă spre un scop determinat. ♦ Orientare comună a unei categorii de persoane; direcție. ♦ Evoluție a cuiva într-un anumit sens. 2. Forță care face ca un corp să se miște într-o anumită direcție; direcția pe care o are un corp în mișcare. – Din fr. tendance. Vezi definitia »

a face respirație gură la gură / bușon la bușon expr. (glum.) a săruta pe gură. Vezi definitia »

drághină (-ne), s. f. – Loitră. – Var. drabină. Pol., ceh. drabina, cu pronunțarea mold. Numai în Mold. și Bucov. – Der. drăghinar (var. drăbinar), s. n. (țăruș la loitră, marginal). Vezi definitia »

LIMFOCÍTĂ s.f. Leucocită care se formează în organele limfatice. [Var. limfocit s.n. / < fr. lymphocite, cf. lat. lympha – apă, kytos – celulă]. Vezi definitia »

irambáșă s.m. (înv.) v. harambáșă. Vezi definitia »